scorrî
(hist. scurî)G. Olivieri, Dizionario genovese-italiano, Giovanni Ferrando 1851, p. 436.
- Inseguire, cacciare, perseguitare.
Neighbouring lemmas: scontro; scoou; scopasson; scopellòtto; scorattâ; scorrî; scorriâ; scorriattâ; scorriatta; scorisærve; scorlussoa.