desunî
(stòr. desûnî)G. Frisoni, Dizionario moderno genovese-italiano e italiano-genovese, A. Donath 1910, p. 102.
v. a disunire.
Voxe vexiñe: destrigâ; desturbâ; desturbatô; desturbo; desumme; desunî; desunion; desvalixâ; desverginâ; desviâ; detegnuo.