paralìticu

Source: Diçionäio de Sorli e do noveise «Stefano Ferrarazzo» (2002)

• s.m. e agg. persona paralizzata; 2 dispreg. inetto

Neighbouring lemmas: papléin; paplò; paracòru; paradìšu; parafàngu; paralìticu; paramàn; paramantüa; parapètu; paregiò; pariséina.