preterî
Source: Diçionäio zeneise-italian «Giovanni Casaccia» 2ª ed. (1876)
- v. n. Preterire: Mancar d'effetto: I giûdizii de Dio nō pretériscian mai; I giudizj di Dio non preteriscono mai.
- Preterire, usato attiv. vale Lasciare, Tralasciare V. Tralascâ.
Neighbouring lemmas: presuppōnn-e; presuppoxiziōn; preteisa; pretende; pretensciōn; preterî; preterito; pretô; pretûa; prêuva; prêuxa.