descaminò

Fonte: Diçionäio de Sorli e do noveise «Stefano Ferrarazzo» (2002)

• verbo disfare mettere disordine, p.p. descaminó

Voci vicine: desbügatò; desbumbéin; desbutunò; desbutigiò; descaigò; descaminò; descarì; deschišì; des-ciavò; des–ciugò; des–ciulò.