biscâ
Fonte: G. Olivieri, Dizionario genovese-italiano, Giovanni Ferrando 1851, p. 59.
- Brontolare, per mal umore o per rabbia compressa.
Voci vicine: binellu; birbu; biribisci; biricchin; bisacca; biscâ; biscaesu; biscambiggia; biscassa; biscassè; biscassèa.