buì
Vivagna: Diçionäio de Sorli e do noveise «Stefano Ferrarazzo» (2002)
- verbo bollire, p.p. buìu; 2 rinsaldarsi di una frattura ossea, l’óssu l’è buìu
- s.m. bollito (carne)
Voxe vexiñe: bugéin; bugiò; bùgna; bugnón; bügò; buì; buiàca; buiachéin; buiacò; bùica–ntréga; buiö.