antrecô
G. Frisoni, Dizionario moderno genovese-italiano e italiano-genovese, A. Donath 1910, p. 20.
s. m. (F) pezzo di bue tagliato fra due coste.
Voci vicine: antipòrta; antiquäio; antivigilia; antoa; antonia (rompî l’—); antrecô; antremê; antrepô; antucâ; anvelòppe; ançian.