sereüa
Vivagna: Diçionäio zeneise-italian «Giuseppe Olivieri» (1851)
- Segatura, quella parte di legno, che ridotta quasi in polvere casca in terra in segando. La fessura e divisione che fa la sega; ed anche quella ove la cosa è segata.
Voxe vexiñe: serciùn; sercettu; serena; serenùn; seretta; sereüa; serìn; seriottu; sernagge; serneggiu; serneüa.