scōntrâ
Vivagna: Diçionäio zeneise-italian «Giovanni Casaccia» 2ª ed. (1876)
- v. a. Scontrare, Riscontrare, Incontrare V. Incōntrâ nel 1o signif.
- Urtare, Dar di cozzo in checchessia: Hò scontrôu in t'ûnn-a carêga; Urtai in una sedia.
- — Figurat. vale Contraddire, Venir in controversia con qualcheduno: Meschin chi ghe scōntra! Guai per chi urta con lui!
Voxe vexiñe: scōnquascio; scōntâ; scōn ten tâ; scōnto; scontòrçise; scōntrâ; scōntrin; scōntro; sconzûâ; sconzûo; scōo.